Tradiții și superstiții de Crăciun

9 luni în urmă 161

Creştinii sărbătoresc sâmbătă Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, una dintre cele mai frumoase sărbători ale familiei, care îmbină tradiţiile religioase cu obiceiurile populare şi cu superstiţiile.

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății, celebrează de peste 2.000 de ani nașterea lui Iisus și este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiționale, colinde și daruri.

Crăciunul, sărbătoarea care marchează naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este celebrat în fiecare an pe 25 decembrie, încă din secolul al III-lea. Moş Crăciun, bătrânul bonom şi bărbos, a apărut în secolul al XIX-lea, în Statele Unite, ca urmaş îndepărtat al sfântului Nicolae, care, cu o mai veche atestare istorică, are în jurul său o legendă ce depăşeşte cu mult ceea ce istoricii ştiu cu certitudine despre el.Crăciunului îi sunt asociate tradiţii şi ritualuri dintre cele mai diverse, care diferă de la un stat la altul, în toată lumea. 
Sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos există din secolul al III-lea în lumea creştină. Primele sărbători de Crăciun se desfăşurau nu doar pe parcursul unei zile, ci timp de mai multe zile, într-o perioadă care începea din luna noiembrie şi dura până în ianuarie.
Alegerea acestei perioade a ţinut de o strategie a Bisericii, ce a permis dispariţia vechilor obiceiuri şi tradiţii păgâne, care au fost înlocuite cu una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii: naşterea Domnului.

Crăciunul – sărbătoare marcată de manifestări religioase şi de colindele
Pretutindeni în lume, popoarele creştine, între care şi poporul roman, celebrează de secole Naşterea Domnului, Crăciunul, la 25 decembrie.
Înainte de Naşterea lui Iisus Hristos, perioada aceasta era asociată cu mituri şi serbarea păgână a solstiţiului de iarnă. Prin instituirea sărbătorii Naşterii Domnului, timpul de după solstiţiul de iarnă primeşte o semnificaţie religioasă.
Crăciunul este un cuvânt de origine latină care ar însemna, după unii filologi, “creation”, adică născut la începutul erei creştine.
La Naşterea lui Iisus Hristos, Magii de la Răsărit îi aduc daruri ca unui împărat: aur, tămâie şi smirnă. Astăzi, copiii şi tinerii vestesc Naşterea Mântuitorului prin colinde, iar oamenii, asemenea Magilor de la Răsărit, le oferă daruri.
În România, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, alături de Paşti şi Rusalii. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul pentru a vesti naşterea lui Iisus.
Începând din prima zi de Crăciun, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", dar şi alte cântece, fiind răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.
“Viclieimul” sau “Irozii” este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui Iisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, şi înfruntarea necredinţei.
Capra, Turca sau Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi anul Nou. Cu aceste datini, tinerii umblă de la Ignat până în a doua zi de Crăciun, iar în unele zone până în ziua de Sfântul Vasile.
În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţerei, iar aceştia sunt consideraţi purtători de noroc şi fericire.
În Transilvania există obiceiul de a se cânta colinde de către feciori aproape de revărsatul zorilor.
În tradiţia populară se spune că, prin aceste colinde, creştinii alungă pustiul din casă, din sate şi oraşe, din ţară şi din toată lumea.

Tradiţii, credinţe şi obiceiuri de Crăciun
La început, praznicul Naşterii Mântuitorului se sărbătorea împreună Boboteaza. Din secolul al IV-lea, cele doua praznice împărăteşti se sărbătoresc separat.
Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde, pe lângă colindele propriu-zise - Steaua, Pluguşorul, Sorcova, Vasilica - jocurile cu măşti (Turca, Cerbul, Brezaia), teatrul popular, dansurile (căluşerii), datinile, superstiţii şi zicerile cu origine în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în această zi sătul. În unele zone se spune că cine nu are porc gras de Crăciun, nu poate considera că a fost fericit în acel an.
În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pune pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi îşi udă gura cu apă. 
În unele zone, după Crăciun nu mai sunt lăsaţi copiii să mai colinde pentru a nu face bube.
Un alt obicei este acela ca oamenii să pună bani de argint în apa în care se spală, pentru a avea prosperitate şi sănătate în anul care vine.
În ziua de Crăciun nu se mătură, ci doar a doua zi, iar gunoiul strâns trebuie dus la pomi ca să fie roditori.
În părţile Muscelului se crede că zilele de 24, 25, 26 şi 27 decembrie corespund celor patru anotimpuri, iar cum va fi vremea în acestea, aşa vor fi şi anotimpurile din anul următor.
În seara de Crăciun, în satele maramureşene se ung cu usturoi vitele şi uşile de la grajduri, pentru ca spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Tot pentru a alunga spiritele rele, oamenii se ung cu usturoi pe frunte, pe spate, la coate şi la genunchi şi pun usturoi la uşile şi ferestrele caselor.
În unele sate maramureşene se zice că este blestemată femeia care nu pune de Crăciun faţă de masă cu ciucălăi, pe pereţi ştergare brodate şi pe pat perne cu feţe tărcate.
Legat de  obiceiurile alimentare, românii obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, care se încheie după Sfânta Liturghie din ziua Naşterii Mântuitorului. Oamenii mănâncă apoi la masa de Crăciun cârnaţii, caltaboş, tobă, răcituri, sarmalele, făcute din porcul tăiat în ziua de Ignat (20 decembrie), precum şi tradiţionalul cozonac.

Citiți întregul articol
The Bearings Stores Tururi 4x4 Desert Safari - Călătoria ta abia începe